INTERVIU cu Andra Mihai: Mileniala care a renunțat la corporație pentru a desena mașini

Dintotdeauna am știut că milenialii sunt descurcăreți, curajoși, visători și ambițioși.

Andra Mihai se potrivește de minune descrierii și ne bucurăm că am ajuns să o cunoaștem. La 26 de ani, reușește zi de zi, să-și transforme pasiunea în profesie iar noi am aflat cum a început, care au fost zidurile de care s-a lovit și ce sfaturi poate să dea tuturor milenialilor care vor să-și urmeze pasiunea.

Știm că desenezi mașini, dar pentru început te rugăm “să-ți creionezi” un autoportret. Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Sunt o persoană empatică, curioasă, uneori încăpățânată. Am multe hobby-uri pentru nu îmi place să stau degeaba, trebuie mereu să fac ceva. Nu-mi place să mi se dicteze ce trebuie să fac în viață, prefer să fiu responsabilă pentru drumul pe care mi-l aleg. Dar sunt deschisă la sugestii, recunosc când greșesc și încerc să devin o persoană mai bună în viața de zi cu zi. Uneori sunt naivă, îmi place să văd părțile bune în oameni, dar din păcate unii au profitat de acest lucru.

Cum și unde a început pasiunea ta pentru desen?

Nu râdeți, dar totul a început când eram mică și tata îmi desena sirene. Până într-o zi când l-am prins obosit și nu a avut chef să îmi deseneze. Atunci m-am supărat și mi-am zis „ce, eu nu pot să-mi desenez singură sirene?” De atunci nu m-am mai oprit din desenat.

De ce mașini și nu altceva?

E un feeling, am simțit că e ce trebuie, că o să îmi facă plăcere tot timpul să desenez mașini. Am desenat tot felul de lucruri: prințese, sirene, flori, peisaje, fructe, animale, arme, mobilă etc. dar mă regăsesc cel mai mult în mașini. Îmi place la nebunie să le desenez și să combin cu alte elemente pe fundal pentru a crea o poveste. Guess I’m a storyteller too.

Spune-ne câteva cuvinte despre mișcarea artistică numită hiperrealism.

Hiperrealismul duce la extrem realismul, e ca și cum desenezi cu precizia aparatului de fotografiat. Este nevoie de multă răbdare și minuțiozitate pentru că trebuie să desenez foarte multe detalii, dar asta doar la elementul care mă interesează și care vreau să fie în centrul lucrării, adică mașina. Restul lucrării nu vreau să fie atât de intens, trebuie să îți dea senzația că este în spatele mașinii pentru că mașina să rămână în prim plan. Ce îmi place la hiperrealism este că nu doar reproduci o poză, ci o interpretezi, în funcție de starea de spirit. De asemenea nu te obligă să lucrezi doar cu anumite materiale, de aceea folosec tehnică mixtă unde combin marker-ul cu creione colorate, pastel și vopsea acrilică.

Cine și ce te inspiră în desenele tale?

Viața în sine. Am citit foarte mult (este un alt hobby cititul), am văzut foarte multe filme, m-am folost de yoga și meditație pentru a vedea culorile mai bine și a-mi antrena imaginația, am făcut research cum procedează alți artiști și acum am ajuns în punctul în care simt ce se potrivește într-un desen. Un moment în care am găsit inspirație a fost acum 2 ani jumătate când l-am întâlnit pe vărul prietenului meu, Valentin Hrișcu, un foarte bun tatuator. M-a învățat foarte multe lucruri, a umplut golurile de cunoștiințe pe partea de artă/desenat; practic am făcut meditație la desen: am învățat despre lumină și umbre, cum să încadrez în pagină, geometrie, proporții, stiluri de desenat. Ce mi s-a părut cel mai fascinant e că le vedeam aplicate de Vali în tatuaje, m-am uitat ore întregi cum tatua. Cel mai mult din tatuaje mi-a plăcut stilul Trash Polka. Este un stil apărut de câțiva ani și se folosește de alb, negru, griuri colorate și roșu. Tot Vali m-a învăț că fiecare tatuaj trebuie să aibă o poveste ce se învârte în jurul elementelor tatuajului.  Astfel am ajuns să creez un stil unic de desenat mașini în care combin stilul Trash Polka cu hiperrealismul și mașini, iar cu ajutorul fundalului se formează o poveste pentru mașina respectivă.  Dar fiecare poveste va fi diferită pentru că oamenii văd lucrurile diferit; este un bun exercițiu de imaginație.

Se întâmplă des ca băieții să te invidieze că știi atât de multe despre domeniul auto?

Nu cred că mă invidiază, ci doar sunt surprinși că putem conversa pe tema asta. Am fost mai mereu singură fată într-un anturaj de mașiniști, iar când au văzut că „I speak their language” și că vreau să învăț și mai multe, au fost încântați să-mi explice tot ce voiam. În plus, prietenul are propriul service auto și dacă tot știe foarte multe despre mașini, îl întreb constant tot feluri de lucruri. Mi-e greu să cred că mă invidiază băieții pentru că sunt încojurată numai de mașiniști care știu prea multe despre mașini.

Pasiunea ta este puțin neobișnuită pentru o fată, cum reacționează oamenii când le spui care este activitatea ta? Cum au reacționat părinții tăi?

Unii oameni sunt intimidați de ceea ce fac, alții sunt surprinși sau șocați sau pot fi dezamăgiți cum sunt părinții mei de mine. De ce dezamăgiți? Pentru că a desena nu este o meserie în viziunea lor și pentru că nu se pot lăuda cu mine în fața prietenilor și rudelor. Mulți sunt impresionați de ceea ce fac, însă părinții nu-mi apreciază creativitatea, talentul și ambiția și în continuare rămân o dezamăgire pentru ei. Că să fiu sinceră, nu mă mai afectează acest lucru, pentru că eu cred în mine și sunt fericită cu ceea ce fac.

Asta ai făcut dintotdeauna sau ai avut un alt job și te-ai reorientat?

Deși desenez de 7 ani mașini, doar de 2 ani sunt full time artist. În facultate am lucrat la 2 service-uri dar pentru că mi-am disperat părinții cu mașinile, cu mersul la curse, cu desenatul, a trebuit să mă angajez în corporații. Ce-i drept, am și forțat lucrurile de câteva ori. De exemplu, când lucram la primul service, mă mai duceau colegii acasă cu mașinile lor tunate. Și ca să mă răzbun pe ai mei că mă tot certau pe tema cu mașinile, îmi rugăm colegii să tureze mașina sau să dea burnout că să știe tot cartierul când ajung acasă. Oricum, nu am rezistat mult în prima corporație, am plecat cu Work & Travel în America, apoi, când m-am întors am încercat la altă corporație. Aici am primit reclamație de la colegi că desenez mașini sau că citesc în pauza de masă în loc să mă integrez cu colegii. A, da? Bun, atunci mi-am dat demisia, am plecat și de acasă și am devenit artistă. Happy ending!

Care este cea mai mare satisfacție a ta pe plan profesional?

Faptul că în ultima vreme mă pot susține financiar din desenat. Desenez 6 zile din 7 și nu simt că muncesc. Este cea mai mare bucurie să faci ceea ce-ți place și să te și întreții din asta.

Era aproape imposibil să nu te întrebăm… care este mașina ta preferată?

Mă tot întreb acest lucru și eu. Momentan nu am o singură mașină preferată dar îmi plac foarte mult BMW E24, Chevelle SS și Datsun 240Z. Cred că cu tot stresul de a face AEM D:sign să meargă, nu m-am gândit care este mașina preferată, dar sunt în căutarea ei. Însă sunt un pic lacomă și le-aș vrea pe toate.

Te rugăm să dai câteva sfaturi millennialilor care doresc să își urmeze pasiunea, dar nu știu cum să o facă sau poate nu au curajul necesar.

Sunt multe de spus aici. Este foarte greu să îți urmezi pasiunea fără sprijin moral sau financiar. Cel mai important este să ai încredere în tine și în ceea ce faci. Trebuie să fii bun și să vrei să evoluezi constant. Trebuie să fii pregătit să lucrezi mai mult de 8 ore pe zi. Trebuie să dai dovadă de seriozitate și să fii un om responsabil pentru ca oamenii să colaboreze cu tine. Este important să îți fac reclamă din timp, dar și cum te prezinți pe tine și ceea ce faci. Este un drum anevoios la început, pentru că nu știi de unde să o apuci. În unele cazuri va fi necesar să renunți la concedii, haine și alte lucruri pe care le-ai vrea pentru a investi bani în reclamă/materiale/colaborări etc. Trebuie să înveți să treci peste eșec și dezamăgiri. Cel mai bine e să te înconjori de oameni care apreciază că vrei ceva mai mult de la viață, te ajută să te ridici când ți-e greu și să o iei de la capăt. Nu trebuie să te dai bătut! Trebuie să fii cât mai creativ ca să ajungi unde ți-ai propus. Și trebuie să accepți că nu există scurtătură, doar că îți poți ușura muncă pe ici și pe colo.

La final, te rugăm să ne dai mai multe detalii despre expoziția ta în colaborare cu BMW România.

Cum sunt mașinile americane pentru sufletul meu, la fel este și BMW când vine vorba de mașini europene. Mi-a plăcut BMW de când îl vedeam pe stradă dar a început să-mi placă și mai mult de când și-a luat prietenul un E21. Ca să înțelegeți cât de mult mi-a plăcut rechinul, nu am desenat nici o mașină de atâtea ori de câte ori am desenat acest E21. Vă imaginați cât de fericită am fost când BMW a fost interesat de o expoziție cu mine. Cum am ajuns să fac o expoziție cu ei? Că tot vorbeam că trebuie să fii creativ pentru a ajunge unde ți-ai propus, am vrut să urmez exemplul artiștilor din afară și să găsesc un producător de mașini care să mă promoveze în lumea auto și să mă ajute să îmi consolidez reputația. Știam că BMW are istorie în a susține artiști-vezi BMW Art Cars care au început prin anii 70, apoi am făcut săpături și am aflat că BMW România sustini și ei artiștii români- de exemplu Adrian Mitu cu Aquarelief.

Le-am dat email cu ce desenez și le-am propus să facem o expoziție cu o temă aleasă împreună. Au acceptat și a durat 1 an să termin cele 12 lucrări. Am ales să le desenez la dimensiuni mari tablourile pentru a avea un impact puternic, dar asta a dus la multe ore de muncă și o investiție mai mare în materiale. Am ales modele reprezentative liniei ///M, mașini ce m-au pus în dificultate în timp ce le desenam și m-au determinat să desenez și mai multe detalii, să mă aproprii cât mai de mult de hiperrealism. Am ales mașini puternice și care au făcut istorie și am folosit elemente de fundal ce accentuează latura sport a mașinilor. Alex Șeremet și Cristian Păsărică s-au implicat foarte mult și datorită lor, event-ul este un succes.

Expoziția Drea//M durează până pe 18 februarie, locația este BMW Showroom Băneasa etaj 2 și este deschisă publicului de L-V între orele 09-17 și sâmbătă între orele 09-13. Click pentru a afla mai multe despre eveniment.

VIDEO

Lasă un răspuns