INTERVIU Liliana Cîmpeanu, regizor: „Pentru mine, teatrul înseamnă idee, poveste și emoție.”

on

Întotdeauna este o plăcere să cunosc oameni frumoși, speciali, creativi.. adevărați artiști. Am o mare bucurie în suflet când văd persoane valoroase care contribuie la frumosul societății, însă și mai mare împlinire pentru mine este să știu că pot fi parte din realizarea unui vis, a unei realități. Exact acest sentiment mi l-au transmis oamenii din trupa bucureșteană de teatru independendent, Artonic, o echipă talentată, plină de  iubire pentru artă și scenă.

Ei bine, pentru că nu am putut sta de vorbă cu toți Artonicii, am avut o discuție cu doamna Liliana Cîmpeanu, fondator al proiectului și actual regizor al trupei. Înainte de a citi frumoasa noastră discuție care îmi doresc să te inspire, îți spun că un spectacol marca Artonic te poate transpune într-o poveste fascinantă, de la dramă la comedie, mesajul fiecărei piese fiind plin de substanță, inspirat de realitatea de astăzi. Și acum, iată câteva idei despre artă, teatru și cultură, împărtășite de doamna regizor Liliana Cîmpeanu.

A: Începem cu o întrebare simplă: Ce înseamnă teatrul pentru dvs. într-o singură propoziție?

L.C: Pentru mine, teatrul înseamnă idee, poveste și emoție.

A: Cum ați descrie-o pe Liliana Cîmpeanu ca om și ca artist?

L.C: Un om obișnuit care își pune întrebări și încearcă să găsească răspunsuri.

A: Cum s-a născut trupa de teatru independent Artonic și de unde acest nume?

L.C: Trupa s-a născut demult , prin 2004, a avut numele „Amprente” și primul spectacol a fost o adaptare liberă a romanului „De veghe in lanul de secară”. Acum este un nou început pentru noi, sub numele de „Artonic”.

Arta, teatrul în acest caz, ar fi bine să fie tonic, viu, adevărat. La acest scop încercăm să ajungem și noi.

A: De ce credeți că bucureștenii ar trebui să meargă mai des la teatru?

L.C: Nu știu de ce ar trebui să meargă bucureștenii mai mult la teatru, dar cred că oamenii ar trebui să meargă la teatru sau la orice altă formă de artă, pentru că acolo se pot regăsi, cu problemele și soluțiile lor, cu binele și răul fiecăruia, cu emoțiile trăite de către fiecare, acolo pot fi față în față cu adevărul vieții.

A: Care este cea mai mare satisfacție și realizare pe care ați avut-o ca regizor de-a lungul activității în domeniu?

L.C: Poate părea banal, însă pentru mine a contat enorm… După un spectacol de teatru, la ieșire, un spectator mi-a zis: „Mulțumesc”.

A: Un lucru mai puțin cunoscut despre oamenii din teatru este…

L.C: Oamenii din teatru sunt mari iubitori ai sportului… Am întâlnit foarte mulți oameni din teatru, în general care fac sport , ca amatori sau care iubesc sportul, în general, fotbalul, tenisul, rugby-ul, patinajul, gimnastica… Poate și pentru că trupul, ca și sufletul, sunt instrumentele prin care ei se exprima pe scenă .

A. Care este ultimul spectacol al trupei Artonic și unde-l putem vedea?

L.C: Ne vedem la Sala Dalles, marți, 17 octombrie 2017, de la ora 19.30, cu „Fermoare, nasturi și capse”. Este o dramă cu accente comice, care vorbește despre durerea din spatele râsetelor. Altfel spus, te pune pe gânduri și provoacă multe zâmbete. O să vă placă!

A. Cum ați ajuns la povestea „Fermoare, nasturi și capse”?

L:C: Acum mulți ani, prin 2011, am citit piesa lui Mihai Ignat și mi-a plăcut pentru că mi s-a părut incitantă și tulburătoare. Atunci nu am avut cum să o pun în scenă sau poate nu era momentul propice. Anul acesta, momentul a venit… „Winter is coming, right?”

A: Povestiți-ne pe scurt despre echipa de distribuție a spectacolului, dar și despre Artonici.

L.C: Tinerii actori din distribuție sunt entuziaști, au personalitate și mult talent . În același timp, sunt adaptabili, independenți, știu să lucreze în echipă și pun mult suflet în ceea ce fac. Artonici sunt și cei din distribuția spectacolului „Monstrul de sub pat”, adică și Roxana Neagu, Andreea Boșneag și Alexandru Mandu.

A: Dați-ne un mic indiciu despre următorul proiect pe care-l pregătiți pentru public.

L.C: Efectul Rashomon – efectul care descrie circumstanţele în care acelaşi eveniment dă naştere unor intepretări contradictorii din partea celor care l-au trăit. În jurul acestui efect se centrează toată povestea următorului nostru spectacol.

A: Și-un ultim cuvânt pentru cei care îndrăgesc teatrul…

L.C: Cei care îndrăgesc teatrul știu foarte bine de ce o fac, eu nu le pot spune decât să creadă în continuare în teatru și în capacitatea lui de a transforma suflete și idei.

Mi-ar plăcea să știu că tinerii aleg să meargă mai des la teatru. E locul în care te poți încărca cu energie, stare de bine și îți poți răspunde la întrebări de viață la care probabil cauți demult răspunsul. Eu am momente în care efectiv simt nevoia să mă deconectez de toată nebunia din București și ard după câteva momente în care să mă umplu cu frumos. Dacă teatrul nu face asta, atunci cine?

Ah, și cine a spus că activitățile de genu’ trebuie să existe doar în weekend? Eu am o provocare pentru tine! Te invit marți, 17 octombrie, la „Fermoare, nasturi și capse”, spectacolul despre care ai aflat și în interviul de mai sus, o dramă cu accente comice, care te va deconecta și te va plasa într-o poveste pe care o vei ține minte. Și pentru că vreau să vă fac o mică surpriză, pe pagina mea de Facebook se desfășoară un mic concurs care are ca premiu 2 bilete la spectacol. Tot ce trebuie să faceți este să răspundeți la întrebarea „Ce înseamnă teatrul pentru tine?”. Duminică, 15 octombrie voi anunța câștigătorul.

Afis_Fermoare.jpg

Foto: Artonic

0 comentarii Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns